Jazzul – această fiziologie în căutare de anatomii...
Am regăsit un text scris acum 20 de ani, pe o vreme toridă, în apartamentul de la Dej, când am expus zugravii care îmi renovau apartamentul la ”tratamentul” Suitei sacre (Old Balkan Raphsody), compoziția marelui pianist de jazz Harry Tavitian.
Harry Tavitian - Old Balkan Raphsody
zugravi transpirați...scările blocului prăfuite de tenișii mocasini... coboară către mine... ușa cu urmele de la serenada instalatorului... zâmbete... se intra in scena... salamul si țuica de prune de pe masă... iau cuțitul cu mine pe balcon si, in drum, mă arunc către priză... apăs pe buton și mă îndrăgostesc de electrician... așteptăm încremeniți... șpaclul și sudoarea se mistuie într-un sunet de cuvânt inventat la naștere...un pas... încă unul.. apoi doi pași... stângul calcă lângă dreptul, dar cu respect... apoi o mână umple spațiul pe verticală...băieții mei, zugravii mei, ăsta-i Harry... intrăm cu pașii noștri exersați în autobuze industriale pe nisipul lui Tavitian... îl vedeți acolo pe dună... pianește din priviri... ne alăturăm șopârlelor care dau din coadă in ritmuri levantine... băieții zâmbesc și pușcă din degete... scurt și intuitiv zugrăveala se laudă că e făcută de Chirico sau de Hitler... noi suntem deja șopârle mișcând din coadă în turma lui Tavitian... suita se cațără ca iedera de deșert pe lângă ochi...nas... redându-ne privirea și mirosul adevărului... sanyasini ai deșertului încingem hora șopârlelor... cineva din stânga ne aduce ceaiul in timp ce caravana de cămile visează porturi mișcătoare...Harry ne pune sa ștergem praful de pe clape cu unghiile... eu din neatenție și minciună l-am atins pe braț...si i-au crescut încă douăzeci de degete... așa devine credibil... și zâmbetul cactusian de tavitian ne adoarme ca pe niște pui de cariatide uitate de viziunile maestrului in pragul deșertului...legăm prietenii ca intre șopârle, fericiți că Maestrul ne-a regăsit limba originară și acum ne articulează consoane verzi lângă vocale transparente... ne pigmentează cortexul cu noțiuni despre divinități sculptate din teama strămoșilor că s-ar pierde sunetul arhitecturii noastre balcanice... apoi ne învață că ritmul e esențial în funcționarea inimii și că sufletul e cel care umple armonia cu har și îi dă o culoare de nisipiu harrymoniei... suita s-a terminat... Maestrul s-a întors și fluierând din gene a făcut nisipul să se adune in stânga lui și să descopere o pajiște de ii înflorate... ne-a dat fiecăruia o ie... pe care o purtăm cu însetat respect de atunci... noi... toate șopârlele uitate de lume într-o mlaștină de deziluzii în așteptarea binefăcătoarei urzeli de fire de nisip cu arome de fluturi...
BALKANS old map Original 1896 antique French paper print about Balkan Slavic states hand-colored